cum am realizat lădiţa/tava de lemn

Azi: 27 iulie sunt 26 grade Celsius, la ora asta, la gadgetul de pe desktopul meu (a devenit un subiect la moda să întrebi cum e vremea pe căldurile astea).

Revenons a nous moutons( pardonez la manque d’accents).

Explicaţii :

Se ia o ladiţă de legume/fructe cerută de pe la întreprinzătorii târgoveţi de la marketurile din cartier. Vreau să spun că a fost o adevarată negociere pentru ea: schimb la schimb- îţi dau lădiţa dar îmi aduca alta-n loc- a zis Harpagonul autohton, proţăpit în fata marketului pe un taburet. Dar sa vii repede, că închid în 10 minute-adaugă indiferent acelaşi personaj.

Zis şi făcut: mă duc acasă, unde din fericire aveam o ladita din plastic, prin cămară, care-mi tapa părul instantaneu cand o vedeam. (Mă felicit şi azi că n-am aruncat plasticul ăla din casă)… înşfac lădiţa-kitsch şi mă reped val-vârtej pe scări- poate între timp se răzgândeşte burtosul şi nu mai pup eu aşa afacere. Alerg, mai mai să-mi dau sufletul (şi banii) şi ajung la omul cu pricina. Înhaţă tipul lădiţa-kitsch, o examinează pe toate parţile, nu cumva îl fraieresc cu vreo ruptură, sau cu, Doamne-fereste!, vreo lădiţă tot din lemn vopsită cu duco- constată satisfăcut că e solidă, încăpătoare, şi-mi împinge lădiţa mult-dorită.

Ajung acasă, mai bat nişte cuie p-ici pe colo, prin părţile esentiale –  că doar nu era să se fraierească omul nostru de afaceri-, iau o perie pun mana pe furtunul de la duş, pe detergent, şi dă-i şi freacă până nu mai pot. Pasul doi: pune lădiţa la uscat. Pasul trei: ia o cariocă neagră şi dă-i şi scrie diverse măgării pe lădiţă, cât sa dea bine (măgării de-astea am găsit cu duiumul pe http://graphicsfairy.blogspot.ro/  aşa ca surse de inspiraţie sunt pe blog’uri cât cuprinde). Pasul patru: caută o pensulă (care să nu fie totuşi jumulită deja, sau să nu-si lase podoaba „capilara” pe te miri unde pe lădiţa cu pricina), caută un borcan (sau dacă n-ai ori ţi-e lene, iei direct din recipientul original) în care ai baiţ, sau lac amestecat cu baiţ. Eu, din fericire, am avut baiţ, aşa că am dat un strat, am lăsat să se usuce, am dat alt strat, am lăsat să se usuce,…şi dai, şi dai, până îţi iese nuanţa dorită de tine. Ei bine, eu n-am mai lăcuit-o deoarece îmi place aspectul mătuit al lemnului. Cu toate astea, dacă foloseşti lădiţa-tavă într-un mediu mai…umed (găteşti des în bucătărie 😀 şi e tot timpul abur) e indicat să dai cel putin cu un strat de lac pentru protecţie. Că altfel te trezeşti cu ciupercuţe crescute direct pe…tavă.

P.S. daca nu esti îndemantic/ă şi nu poţi scrie direct pe lădiţă, imprimă imaginea luată…de pe te miri unde de pe blog, apoi pe un indigo poţi face minuni.

Dicţionar explicativ contemporan românesc:

om de afaceri=biznismen=întreprinzător un ins care are profit uneori de peste 100%, cumpărând la preţuri modice sau pe nimic şi vânzând deseori la preţuri uriaşe lucruri expirate, stricate, toxice, etc. Există peste tot: la piaţă, la marketuri, în birouri elegante.

Profil psihologic:  tupeu cât cuprinde, nesimţire, minciună,ş.a.m.d.

Profil fizic: poate arăta oricum a).burtos, scobindu-se în nas, râgâind şi privind de sus chiar dacă stă jos, şi, de regulă, cu nişte ţoale care arată vechi, chiar dacă-s noi.

b).îmbrăcat, corect, maşina corectă, raportată la portofoliul( a se citi contul bancar) doldora, arată sau nu arată bine, nu pute a transpiraţie, nu bagă mâna în nas (însă o bagă în buzunarul altuia…subtil), pare educat, dar nu-i. Dacă-i ceri explicaţiuni când nu-ţi convine ceva la marfa lui, ca orice biznismen, procedează astfel: atacă tupeist-verbal, ţipă la tine şi e mârlan ( puteţi întâlni şi mârlani şcoliţi, adică având diplome de studii la activ, care deseori sunt direct proporţionale cu gradul de mârlănie) şi te dă afară, asta dacă n-ai apucat tu să-ţi iei picioarele la spinare.

Căldură mare…

Azi e cald. Ca ieri.Ca alaltăieri. Şi ca dintotdeauna.Parca suntem berberi. Sau barbari. După căldură-prima variantă. După comportamentul….muuuuultor concetăţeni-a doua variantă.  

Şi mi-am zis: dacă e cald, atunci să facem ca la arabi: adică să bem (doar eu cu mine) un ceai de mentă. Ce poate fi mai rau? Oircum arabii traiesc bine-mersi împăcaţi cu soarele, pe când noi…

Aici, la mine, pe desktop, gadgetul cel deştept îmi arată 33 grade Celsius. De parcă el ştie mai bine ca mine. Aşi! Sunt 43 ca popa. Aşa că-mi iau inima în dinţi, mă înarmez cu ceainicul şi pornesc eroic spre aragaz. Fac ceaiul, cinci minute infernale… şi mă reped înapoi în dormitor, unde chipurile, este mai răcoare.

Mă autosugestionez şi pornesc, de data asta înarmată şi cu aparatul foto, spre infernul casnic- bucataria. Unde mă aşteapt fierbinte, un ceai.

(Sper să pot posta fotografiile cu ceaiul ala, că altfel degeaba se zice ca l-am facut :D).

Mai jos, încerc să pun imaginile incriminatorii cu ceaiul de mentă.

Dacă nu iese… nu iese.

…cred că a ieşit dar nu unde am vrut eu.

Oricum la ora asta savurez … un ceainic întreg de ceai de mentă.

Serviţi-vă şi voi!