Cum ma pregastesc pentru sarbatorile de iarna?

Cred ca sarbatorile de Craciun sunt cele mai asteptate din an de catre toata lumea. Copiii scapa de scoala, au derdelusul si bulgarii la dispozitie (ca anul acesta), taticii se bucura de-un pahar de tuica fiarta la ratul porcului proaspat sacrificat, tragand vanjos de bucata de sorici. Mamicile…ele nu stiu ce sa inceapa mai intai si sa termine mai repede.

Planul meu

1. cu 3 saptamani inainte. Incep cumparaturile pentru alimentele neperisabile: faina, malai eventual, zahar, orez, ulei, esentele alimentare, etc. precum si produse curatat. Stabilit menu-ul. Daca nu am fost atenta sa cumpar din timp cadouri, incep sa colind magazinele- caut si promotii sau reduceri.

2. cu doua saptamani inainte: verifica fata de masa, servetele, vesela si tacamurile. Nu le pune patate, desperecheate sau cu alte defecte.  Spalat perdele, huse/cuverturi pentru canapele/paturi. Duse covoarele la curatatorie, sau pentru economie, curatate energic cu batatorul si refrisate cu produse chimice sau neagresive (otet cu apa sau amoniac cu apa pentru covoarele sintetice, sau unde apar pete; totodata ies si eventualele mirosuri neplacute, in cazul in care aveti animale de casa). Daca a nins proaspat si destul de consistent, poti bate covoarele intai de praf, apoi intinse pe zapada cu firul in jos si batute cu batatorul. Le muti din loc in loc, repetand operatia, pana cand zapada ramane alba. Atentie: lasa covorul sa se usuce, in special daca il rulezi si il repui la finalul curateniei. Poti face si alte cumparaturi: alune/ fistic, migdale (uita-te la  termenul de expirare sa nu te intoxici), cafeaua, ceva accesorii pentru brad, cadouri, daca nu ai gasit inainte ce doreai, sau ce-ti permiteai.

3. cu o saptamana inainte: prima zi: spal frigiderul, cuptorul, dulapurile din bucatarie (si in interior)- ultimele ar putea lua ceva mai mult timp, in functie de numarul lor si de cat sunt de agomerate.  a doua zi: curat praful de pe tavan, pereti, mobila, spal geamuri usi,  curat parchet. a treia zi: aranjez covoarele, calc si pun husele/ cuverturile, perdelele, impodobesc bradul. a patra zi: cumpar merele, citrice, mezeluri (daca nu fac in casa), branzeturi/cascaval, oua, lapte. trimit mesaje rudelor si cunostiintelor (nu imi place sa primesc sau sa trimit mesaje in ziua de Craciun- gandeste-te sa ai un invitat, chiar daca este ruda, care e nevoita sa raspunda la telefon, sau sa tasteze mesaje, la fiecare jumatate de ceas). cu doua zile inainte: pregatesc  saleuri, cozonacul, fursecuri (fara a le spritui cu crema/ciocolata), blatul de tort, daca-l fac in casa/daca am timp. Poti face sarmalele. Degaja cuierul de la intrare.  Cumpara painea, daca nu o faci in casa. Poti refrisa casa, dand cu aspiratorul. nu va lua mult timp.Curata praful din nou. Daca ai programare, mergi la coafor. cu o zi inainte: pregatit felul intai, creme, verificata lista cu bauturi, cumparat flori.

De Craciun: pregatite salatele, sandwichurile, ornat si arajnat prajiturile pe platouri si date la rece. Facut friptura. Ornat masa. Refacuta manichiura daca e cazul. Dupa aceea fa o baie cu plante aromate, odihneste-te un ceas/doua si chiar daca invitatii vin de la dejun, vei avea timp pana la 1.00 sau 2.00 pentru toate lucrurile acestea.

Daca este un tatic in casa, poate curata covoarele/duce la curatatorie, poate face cumparaturi (cu lista in mana), poate cumpara bradul, sau sa-l fixeze si sa-l impodobeasca impreuna cu copilul.

NU UITA SA NU FII RAU, BARFITOR SI AJUTA NECONDITIONAT!

Anunțuri

fenomene paranormale, anormale sau Stan Patitul

Buna dimineata blog.

Stiu ca nu mai intrasem cam de  o luna sa te verific si probabil ca de-aia am patit ce-am patit.

Necunoscatorilor provocati de titlul articolului sa citeasca tot, le povestesc mai jos: las un comentariu unei blogarite, intru pe blogul meu si …gol: m-am simtit ca intr-o casa calcata de hoti. Nu tu un singur articol. Nu ca ar fi fost prea multe, dar nici nu era blogul cu peretii goi (a se citi „fara articole postate”).

Imi bag nasul p-ici pe colo, prin cotloane si constat ca toate articolele mele ajunsesera la „gunoi”. Stau, ma gandesc, ma gandesc din nou… nu si nu: NU EU am facut asta.

Atunci cine? blogul meu cel nebagat in seama? niet. e prea tacut, prea cuminte, prea in locul lui cel mic si prea curat pe maini pentru a face asta.Hm. Incep sa cred in fantome, extraterestri , holograme si ajung la o alta concluzie: stralucita! ori  am uitat, de cascata, sa ies de pe blog fara sa incui usa, ori cineva foarte smecher in aste cele, a descuiat, a intrat si pentru ca nu i-a placut ce-a vazut a zis: bai! ia sa arunc totul la cos! astea nu fac nici cat o ceapa degerata!

Ii multumesc fenomenului care si-a bagat coada pe-aici ca a avut totusi mila sau bun simt sa nu goleasca si galeata de gunoi si-l rog, ca data viitoare, daca gaseste descuiat, sa bea o cafea, sa manance un covrig si sa plece frumusel, fara a se atinge de obiectele aflate la vedere sau puse prin dulapuri. Si sa ma atentioneze printr-un semnal luminos, acustic sau telepatic ca-s iar cascata. Iar daca va considera ca tot ce scriu merita dus la gunoi, am sa-l rog sa mi-o transmita, elegant, fara sa ma orbeasca, asurzeasca,  sau bruieze neuronii. Si sigur, apoi, pentru ca am vazut ca este destul de „fair”, sa nu mai citeasca sau sa vada „gunoaiele” mele.

Cu sinceritate, Stan Patitul.

P.S. Daca ma puuteti lamuri asupra acestiu fenomen para si a- normal, va rog dati-mi de stire. Prin mesaje scrise pe blog.

 

cum am realizat lădiţa/tava de lemn

Azi: 27 iulie sunt 26 grade Celsius, la ora asta, la gadgetul de pe desktopul meu (a devenit un subiect la moda să întrebi cum e vremea pe căldurile astea).

Revenons a nous moutons( pardonez la manque d’accents).

Explicaţii :

Se ia o ladiţă de legume/fructe cerută de pe la întreprinzătorii târgoveţi de la marketurile din cartier. Vreau să spun că a fost o adevarată negociere pentru ea: schimb la schimb- îţi dau lădiţa dar îmi aduca alta-n loc- a zis Harpagonul autohton, proţăpit în fata marketului pe un taburet. Dar sa vii repede, că închid în 10 minute-adaugă indiferent acelaşi personaj.

Zis şi făcut: mă duc acasă, unde din fericire aveam o ladita din plastic, prin cămară, care-mi tapa părul instantaneu cand o vedeam. (Mă felicit şi azi că n-am aruncat plasticul ăla din casă)… înşfac lădiţa-kitsch şi mă reped val-vârtej pe scări- poate între timp se răzgândeşte burtosul şi nu mai pup eu aşa afacere. Alerg, mai mai să-mi dau sufletul (şi banii) şi ajung la omul cu pricina. Înhaţă tipul lădiţa-kitsch, o examinează pe toate parţile, nu cumva îl fraieresc cu vreo ruptură, sau cu, Doamne-fereste!, vreo lădiţă tot din lemn vopsită cu duco- constată satisfăcut că e solidă, încăpătoare, şi-mi împinge lădiţa mult-dorită.

Ajung acasă, mai bat nişte cuie p-ici pe colo, prin părţile esentiale –  că doar nu era să se fraierească omul nostru de afaceri-, iau o perie pun mana pe furtunul de la duş, pe detergent, şi dă-i şi freacă până nu mai pot. Pasul doi: pune lădiţa la uscat. Pasul trei: ia o cariocă neagră şi dă-i şi scrie diverse măgării pe lădiţă, cât sa dea bine (măgării de-astea am găsit cu duiumul pe http://graphicsfairy.blogspot.ro/  aşa ca surse de inspiraţie sunt pe blog’uri cât cuprinde). Pasul patru: caută o pensulă (care să nu fie totuşi jumulită deja, sau să nu-si lase podoaba „capilara” pe te miri unde pe lădiţa cu pricina), caută un borcan (sau dacă n-ai ori ţi-e lene, iei direct din recipientul original) în care ai baiţ, sau lac amestecat cu baiţ. Eu, din fericire, am avut baiţ, aşa că am dat un strat, am lăsat să se usuce, am dat alt strat, am lăsat să se usuce,…şi dai, şi dai, până îţi iese nuanţa dorită de tine. Ei bine, eu n-am mai lăcuit-o deoarece îmi place aspectul mătuit al lemnului. Cu toate astea, dacă foloseşti lădiţa-tavă într-un mediu mai…umed (găteşti des în bucătărie 😀 şi e tot timpul abur) e indicat să dai cel putin cu un strat de lac pentru protecţie. Că altfel te trezeşti cu ciupercuţe crescute direct pe…tavă.

P.S. daca nu esti îndemantic/ă şi nu poţi scrie direct pe lădiţă, imprimă imaginea luată…de pe te miri unde de pe blog, apoi pe un indigo poţi face minuni.

Dicţionar explicativ contemporan românesc:

om de afaceri=biznismen=întreprinzător un ins care are profit uneori de peste 100%, cumpărând la preţuri modice sau pe nimic şi vânzând deseori la preţuri uriaşe lucruri expirate, stricate, toxice, etc. Există peste tot: la piaţă, la marketuri, în birouri elegante.

Profil psihologic:  tupeu cât cuprinde, nesimţire, minciună,ş.a.m.d.

Profil fizic: poate arăta oricum a).burtos, scobindu-se în nas, râgâind şi privind de sus chiar dacă stă jos, şi, de regulă, cu nişte ţoale care arată vechi, chiar dacă-s noi.

b).îmbrăcat, corect, maşina corectă, raportată la portofoliul( a se citi contul bancar) doldora, arată sau nu arată bine, nu pute a transpiraţie, nu bagă mâna în nas (însă o bagă în buzunarul altuia…subtil), pare educat, dar nu-i. Dacă-i ceri explicaţiuni când nu-ţi convine ceva la marfa lui, ca orice biznismen, procedează astfel: atacă tupeist-verbal, ţipă la tine şi e mârlan ( puteţi întâlni şi mârlani şcoliţi, adică având diplome de studii la activ, care deseori sunt direct proporţionale cu gradul de mârlănie) şi te dă afară, asta dacă n-ai apucat tu să-ţi iei picioarele la spinare.

Căldură mare…

Azi e cald. Ca ieri.Ca alaltăieri. Şi ca dintotdeauna.Parca suntem berberi. Sau barbari. După căldură-prima variantă. După comportamentul….muuuuultor concetăţeni-a doua variantă.  

Şi mi-am zis: dacă e cald, atunci să facem ca la arabi: adică să bem (doar eu cu mine) un ceai de mentă. Ce poate fi mai rau? Oircum arabii traiesc bine-mersi împăcaţi cu soarele, pe când noi…

Aici, la mine, pe desktop, gadgetul cel deştept îmi arată 33 grade Celsius. De parcă el ştie mai bine ca mine. Aşi! Sunt 43 ca popa. Aşa că-mi iau inima în dinţi, mă înarmez cu ceainicul şi pornesc eroic spre aragaz. Fac ceaiul, cinci minute infernale… şi mă reped înapoi în dormitor, unde chipurile, este mai răcoare.

Mă autosugestionez şi pornesc, de data asta înarmată şi cu aparatul foto, spre infernul casnic- bucataria. Unde mă aşteapt fierbinte, un ceai.

(Sper să pot posta fotografiile cu ceaiul ala, că altfel degeaba se zice ca l-am facut :D).

Mai jos, încerc să pun imaginile incriminatorii cu ceaiul de mentă.

Dacă nu iese… nu iese.

…cred că a ieşit dar nu unde am vrut eu.

Oricum la ora asta savurez … un ceainic întreg de ceai de mentă.

Serviţi-vă şi voi!